Mulți oameni au percepția că Dumnezeu pedepsește. Adevărul este că, pur și simplu există niște legi divine care acționează în viața unui om la fel ca și legile fizice ale lumii materiale. În al doilea rând, sub aspect psihologic și din perspectiva logicii umane, este perfect natural și normal ca un om sa aiba trăiri negative când se confruntă cu o situație urâtă. Dar omul trăiește în doua regimuri: uman și divin. Din perspectiva sufletului, care este de origine divină, orice trăire care este opusul bucuriei și al iubirii (atributele divinului) la nivel de suflet arată ca o agresivitate împotriva divinului. De ce? Pentru că omul care se supără, urăște, se întristează, judecă, invidiază, disperă, se înfurie, are pretenții, etc, nu poate să vadă și să accepte că în ABSOLUT orice situație de viață este Dumnezeu. Pentru că sufletul funcționează după niște legi la fel ca și lumea fizica. Conform acestor legi, orice dezechilibre (care se produc atunci cand omul încalcă poruncile divine, cele 10 porunci biblice) la nivel de suflet se transforma în programe distructive care devin boli sau necazuri în virtutea faptului ca tot ceea ce exista are o structura de câmp energetic și Dumnezeu controlează tot prin aceste structuri de câmp - lumea vizibilă, materială și invizibilă. Pe scurt, tot ceea un om trebuie sa facă este să vadă și sa accepte că Dumnezeu guvernează absolut orice aspect din viața sa, deoarece în Biblie este spus ca niciun fir de păr din capul omului nu cade fără voia lui Dumnezeu. Iubirea față de Dumnezeu este chiar acest lucru: acceptarea totală și absolută a voii divine pentru că la nivel subtil, de suflet, nu există bine sau rău! Acest lucru este, desigur, greu de înțeles de un om necredincios, care nu se poate raporta la o Cauză primară a tuturor lucrurilor și concepe lumea doar prin prisma rațiunii și a materiei. Dar chiar și pentru omul credincios este greu sa accepte suferința, pierderea sau neimplinirea. Și acest lucru este greu cand omul, indiferent dacă este sau nu credincios, are un atașament puternic față de existența umană. Și dacă are acest atașament uman, atunci se va supăra, se va înfuria, va fi gelos, posesiv, se va întrista, va intra în depresie, va invidia, va judeca, va uri, nu va putea ierta, va avea pretenții sau nemulțumiri dacă nu are control asupra unei situații sau dacă pierde ceva sau pe cineva. Omul trebuie să simtă că nimic din această existență nu este veșnic în afară de Dumnezeu. Și doar dacă reușește să simtă la nivel profund (subconștient) acest lucru, atunci orice fel de pierdere sau neîmplinire nu-i va mai produce astfel de trăiri negative. Dar pentru ca cineva să ajungă să simtă astfel, este nevoie de conștientizare profundă și o decizie conștientă de lucru cu sine pe termen lung ca sa isi schimbe sentimentele. Și acest lucru se poate întâmpla doar dacă o persoana începe să se identifice mai mult cu sufletul și mai puțin cu mintea sa, adică cu partea sa egotica. Pentru ca orgoliul (eul uman) este ceea ce ne dă percepția pierderilor, a lipsurilor, a neîmplinirilor și a suferințelor. Nu sufletul care este parte din Dumnezeu.

Aceasta este pe scurt ceea ce puteți concluziona dacă reușiți sa parcurgeți cele peste 40 cărți ale lui SN Lazarev publicate în ultimii 25 de ani sau materiale video disponibile fie în format DVD sau pe youtube în care explica în detaliu toate acestea.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.