Cea mai importantă energie este energia sufletului. Aceasta se activează atunci când omul se abține de la sex, se înfometează, se detașează. Cu cât un om mănâncă mai mult dulce și orice alt fel de mâncare, cu cât se mișcă mai puțin, cu cât acesta este mai orientat spre consum și plăcere, cu atât primește mai multă energie exterioară și cu atât energia lui principală vitală, cea subtilă, devine mai slabă, ulterior, apărând bolile. Înfometarea vindecă trupul unui om, deoarece îi vindecă sufletul. În momentul în care un om se înfometează, sufletul său se detașează de toate lucrurile pământești, se deschide Divinului și atunci în suflet vine o energie nouă, pură. Dacă un om nu se închină sexului, mâncării și altor plăceri, dacă se stăpânește și se roagă periodic, sufletul său se purifică. Din acest motiv, o alimentație corectă, sportul, călirea, abstinența și înfometarea periodică sunt un beneficiu, în primul rând pentru suflet și, exact din acest motiv, toate acestea sunt benefice și pentru trup.

Mai întâi, un om își pierde conexiunea cu Dumnezeu. Noi primim cea mai mare fericire, cea mai mare plăcere prin unitatea cu Creatorul. Atunci când pierdem sentimentul de unitate cu Dumnezeu, apare nevoia de a umple cumva insuficiența acestei fericiri. Din această cauză, noi începem să ne închinăm plăcerilor fizice, spirituale, sufletești. Plăcerea îl atașează pe om de viață, de toate aspectele existenței. Iar, după cum demonstrează cercetările mele, atașamentul naște agresivitate.

Atât agresivitatea, cât și deformările caracterului sunt consecințe ale atașamentului de lume. Cu cât un om se închină mai mult propriilor instincte, propriilor dorințe, sexului, mâncării, muncii, oamenilor iubiți, cu atât sufletul său devine mai agresiv și cu atât mai mult i se deformează caracterul. Atât agresivitatea, cât și deformările caracterului sunt consecințe ale atașamentului de lume.

Cu cât un om se închină mai mult propriilor instincte, propriilor dorințe, sexului, mâncării, muncii, oamenilor iubiți, cu atât sufletul său devine mai agresiv și cu atât mai mult i se deformează caracterul. Dacă un om nu poate să-și stăpânească propriile dorințe și nevoi cu scopul salvării sufletului, dacă el nu este reținut în ceea ce privește sexul, în ceea ce privește mâncarea sau în muncă, atunci un asemenea om este, în esență, bolnav. Lipsa de cumpătare față de mâncare și de sex constituie viitoarele probleme nu doar ale omului însuși, ci și ale viitorilor copii și nepoți.

Sursa:
S N Lazarev Ghid de supravietuire (cartea numărul nouă).
Go [here] for the English version of this page.