Dacă piere trupul omului şi se dezintegrează conştiinţa lui, structurile subtile pe care le numim „spiritul" omului şi „sufletul" lui continuă să existe. Fără ele nu se pot naşte urmaşii noştri, fără ele nu vor mai fi viitoarele noastre vieţi. Dacă se întunecă spiritul şi începe să se descompună, neamul omenesc se va sfârşi. Cu cât atingem valori spirituale mai înalte, cu atât acumularea de iubire pentru Dumnezeu trebuie să fie mai mare şi aspiraţia către El mai puternică. Altfel dependenţa de valorile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul, şi sufletul.

În măsura în care înţelegem acest lucru, vom trăi fericiţi şi noi, şi copiii noştri. Dacă din copilărie i se va repeta copilului că principala fericire în viaţă este iubirea pentru Dumnezeu şi acumularea acestui sentiment în suflet, că fericirea principală se află înăuntrul omului şi nu în afara lui, că aptitudinile, cariera, intelectul, voinţa, dorinţa - toate acestea nu pot fi importante şi că ele sunt întotdeauna secundare în comparaţie cu iubirea, atunci aptitudinile şi intelectul în creştere nu ne vor distruge urmaşii.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.