S-a dovedit că este de ajuns ca omul să-şi schimbe concepţia despre lume, să simtă cât de real este sentimentul de iubire faţă de Dumnezeu şi cât de iluzorii şi neesenţiale sunt toate celelalte şi îndată încep să se schimbe nu numai caracterul, sănătatea şi soarta lui, ci şi oamenii din preajmă şi, în general, lumea din jurul acestui om. Mie nici prin gând nu-mi putea trece că în felul acesta poate fi salvat nu numai un singur om, ci un grup de oameni şi chiar un oraş, un popor sau o ţară întreagă. Dar, cu cât înaintam mai mult, cu atât mai limpede îmi dădeam seama cât de importantă este o concepţie corectă despre lume şi efortul de autoperfecţionare pentru însănătoşirea şi salvarea atât a unui singur om, cât şi a unor mari grupuri de oameni.

Pe atunci era greu să-mi imaginez că cea mai mare forţă în Univers este iubirea. Şi, chiar dacă multe încă nu le înţelegeam, totuşi mă puteam deja orienta în lumea înconjurătoare. Una dintre lacunele din cercetările mele o reprezentau filozofia indiană şi cea chineză. De ce trebuie să renunţi la toate dorinţele, ca să fii fericit? De ce filozofia indiană consideră toată lumea înconjurătoare drept o iluzie? De ce gândirea umană este declarată principalul duşman, când tocmai conştiinţa evoluată îl face pe om să fie cu adevărat om? Să zicem că mie îmi puteam cumva explica lucrurile acestea, sistemul meu însă nu le putea explica. Din studiile mele lipseau noţiuni ca: "viaţă", "dorinţă", "conştiinţa omului". Eu nu ştiam dacă ele vor apărea, înţelegeam că toate valorile umane trebuie concentrate într-un singur grup, însă nu reuşeam acest lucru. Aşadar, existau două noţiuni clare şi bine definite: "gelozia" şi "trufia". Exista înţelegerea modului în care acestea pot fi învinse, iar bolile generate de ele, înlăturate.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.