Pentru unii, dreptatea socială este să-l omoare pe cel care nu le place. Metoda banditească de gândire este cea mai primitivă formă de conducere. Căutarea celor vinovaţi este, în primul rând, o rezolvare superficială a problemei, este lupta cu efectul şi nu cu pricina. în al doilea rând, toată energia este consumată de agresivitate şi nici o picătură nu este utilizată pentru schimbările personale. Această atitu­dine faţă de realitate, fie a unui singur om, fie a unui stat, creează un program de autodistrugere. Comuniştii au distrus moralitatea reducând-o la stimu­lare materială. Dacă spiritul este secundar şi depinde de materie, gândeau comuniştii, vom crea o economie socia­listă şi vom avea o nouă moralitate. Moralitatea, însă, n-a apărut şi a început decăderea economică. Da, conştiinţa depinde de timp, dar nu într-o măsură atât de mare. S-a dovedit că începutul spiritual şi moral ne ajută să renunţăm la dorinţele momentane şi să ne gândim şi la alţii, să vedem nu numai prezentul ci şi o perspectivă îndepărtată. Atitudinea faţă de bogaţi a fost întotdeauna duală. Pe deoparte, deveneau bogaţi cei mai deştepţi, mai energici şi mai talentaţi. Pentru un prost şi un leneş este foarte greu să ajungă bogat. Pe de altă parte, ajungând bogaţi, mulţi decad în plan spiritual. De ce? Pentru a deveni bogat trebuie să avem aptitudini, voinţă, să lucrăm câte 15-18 ore pe zi. Acest lucru este posibil pentru un om bun şi armonios în interior. Când avem suficienţi bani care ne asigură toate necesităţile, oprim munca proprie şi ne transformăm din donatori de energie în consumatori de energie. În Rusia mulţi au adunat bogăţii fără mari eforturi. De aceea, decăderea morală a "ruşilor noi" s-a produs într-un ritm accelerat. Pentru a păstra sufletul, trebuie să păstrăm iubirea şi să oferim energie, iar pentru a păstra iubirea, ne ajută moralitatea şi credinţa în Dumnezeu. Statul, însă, n-a asigurat moralitatea. Ura faţă de bogaţi şi căutarea dreptăţii ţine de psiholo­gia consumatorului. Bogaţii trebuiesc protejaţi, pe deoparte, şi, verificaţi şi limitaţi, pe de altă parte, ajutându-i să pună pe primul loc interesele statului. Este o lipsă de nobleţe să împărţim lumea în oameni săraci şi buni şi bogaţi şi răi. Nu trebuie să personificăm problema. Mediul dă naştere la criminali. Înseamnă că trebuie nu atât să-i pedep­sim pe criminali, cât să schimbăm mediul. Pentru a schimba mediul trebuie să ne învăţăm să gândim. Pentru a gândi corect, trebuie să ne punem în ordine conştiinţa şi sufletul. Aşadar, dacă nu dorim şi nu putem să ne schimbăm, vom fi condamnaţi să căutăm toată viaţa vinovaţi şi să-i urâm distrugându-ne pe noi şi destinul nostru. Dezvoltarea are loc într-un ritm rapid şi la fel de rapid are loc degrada­rea. De aceea suntem martorii unor manifestări spirituale de un nivel foarte ridicat şi a unor mari talente şi, în acelaşi timp, exemple inimaginabile de trădare, lăcomie şi prostie. Cu cât suntem mai spirituali, cu atât vom deveni mai duri dacă ne vom pierde moralitatea. Oamenii deştepţi, cu o moralitate foarte înaltă ajung la putere doar când ţara se află în situaţii catastrofale sau în pericol de moarte. Astăzi, Rusia se află într-o asemenea situaţie. Comunismul, pentru noi, era, de asemenea, politică. În realitate, este vorba de psihologie. Ideea unei societăţi armonioase şi fericite nu le aparţine comuniştilor; aceştia se străduiau doar să găsească condiţiile pentru realizarea unui vis. Proprietatea comună, învăţătura materialistă transformă omul într-un mecanism care neagă noţiunea de suflet şi este de acord cu repartizarea uniformă a tuturor bunurilor etc. Comunismul nu s-a prăbuşit din cauza greşelilor economice şi politice. Un om imperfect, mediocru poate să primească aceleaşi bunuri ca unul talentat, dar cu o singură condiţie: să se dezvolte continuu şi să se schimbe în sens pozitiv devenind deştept, talentat şi cu o moralitate ridicată. Doar atunci bunurile primite vor fi pentru el un avans. Orice copil primeşte de la mama lui mângâiere și lapte, indiferent de capacităţile lui. În lumea animală, femela îi striveşte cu capul ei şi refuză să-i hrănească pe puii incapabili să supravieţuiască. Aceştia nu pot să se schimbe, sunt deci condamnaţi. Aşadar, un om prost şi unul deştept, unul slab şi altul puternic se pot egala numai în cazul unei conştiinţe înalte. Proprietatea comună şi "repartizarea corectă a bunurilor" i-au istovit pe cei deştepţi şi energici şi le oferea o viaţă confortabilă proştilor şi leneşilor. Au fost aplicate violenţa, constrânge­rea, frica, dar conştiinţa comunistă n-a mai apărut. Nici nu putea să apară. Pentru autodesăvârşirea continuă, e nevoie de energie, iar energia este generată de iubire. Fără iubirea de Dumnezeu rezervele umane se epuizează şi ele. Există, însă, o mică nuanţă. Am primit, de curând, o întrebare: "Există vreo legătură între lene şi deprimare?". Există o legătură foarte strânsă. Dacă omul nu oferă ener­gie, iubirea părăseşte sufletul şi apare depresia. Lenea este de două feluri. Lenea superficială, când omul nu vrea să se transforme în animal de tracţiune, iar pentru a-şi uşura mun­ca, a inventat roaba. Această lene impune transformarea energiei fizice de nivel redus, în energie înaltă, spirituală. Pustnicul poate fi considerat un leneş fiindcă nu munceşte fizic de dragul binelui comun. Însă lenea considerată mama tuturor viciilor înseamnă lipsa dorinţei de a da energie, în general. Totodată, omul încetează de a mai fi donator şi se transformă în consumator. În acest moment începe degene­rarea. Dependenţa de mediu e în continuă creştere. Energia scade, cresc, în schimb, agresivitatea, pretenţiile, depresia.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.