Când, în rugăciunea sa, omul sau femeia cere ca nici o nenorocire, nici un necaz, nici o durere şi nici o pierdere să nu-i diminueze iubirea de Dumnezeu, sufletul lui sau al ei devine mai curat. [...]

Cum învăţăm să iubim?
Dacă în sufletul dumneavoastră a apărut sentimentul de iubire şi de bucurie, încercaţi să le reţineţi cât se poate mai mult. Dacă în sufletul dumneavoastră este ofensă şi condamnare, atunci încercaţi să le îndepărtaţi cât mai repede. [...]

Principalul obiectiv este să păstrăm dragostea faţă de Dumnezeu, chiar dacă se prăbuşeşte tot ce este uman. În tot ceea ce există, trebuie să vedem voinţa divină. Nu căutaţi vinovaţi. Nu învinuiţi nici pe alţii, nici pe sine. În primul rând, în omul drag să vedem şi să iubim începuturile divinităţii, iar numai apoi umanul, adică în toate şi întotdeauna să vedem şi să iubim divinul, să păstrăm şi să înmulţim cantitatea iubirii faţă de Dumnezeu, indiferent ce s-ar întâmpla.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.